.....să vorbim despre taina
Înălţării.
Şi acest eveniment este şi cunoscut şi necunoscut, şi
ştiut şi neştiut, şi descoperit şi nedescoperit şi mai
presus de toate este o taină. Aşa cum taină este Întruparea
Fiului lui Dumnezeu, aşa cum taină este Pătimirea Lui, aşa
cum taină este Învierea Lui, tot aşa şi Înălţarea este o
taină. Pentru că ceea ce ştim despre Înălţarea
Mântuitorului este mai puţin decât ceea ce nu ştim. Ceea ce
ştim, ca şi despre celelalte taine, ştim din învăţătura
Bisericii şi din practica Bisericii.
În aşa fel sunt rânduite slujbele Bisericii noastre încât
aduc în prezent lucruri din trecut. Cele ce s-au întâmplat
odinioară le aduc în actualitatea noastră şi ne dau prilejul
să ne referim la ele, să ne raportăm la ele exact cum s-au
raportat cei care au fost martori ai evenimentelor respective.
Sfânta noastră Biserică, prin rânduielile ei, ne ţine
atenţi în legătură cu evenimentele pe care le sărbătorim,
ne dă prilejul să ne cercetăm pe noi înşine, să ne
cunoaştem credinţa pe care o avem în evenimentele respective
şi să fim martori ai acelor evenimente pe care le credem. Aşa
se face că devenim şi martori ai Înălţării Domnului nostru
Iisus Hristos aşa cum suntem martori ai Învierii, ai Jertfei,
ai Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos.
Şi aceasta se potriveşte mai ales la Înălţarea
Mântuitorului când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor:
"Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea
şi Samaria şi până la marginea pământului" (Fapte 1,
8). E ultimul eveniment din viaţa de pe pământ a
Mântuitorului şi fiind ultimul eveniment este, am putea zice,
şi evenimentul rezumat, un eveniment în care se rezumă toată
viaţa pământească a Domnului Hristos. Aşa că nu e de mirare
că în legătură cu acest eveniment se pune şi problema
mărturiei. De fapt mărturie despre Înălţarea Domnului nostru
Iisus Hristos o dăm toţi credincioşii, aşa cum şi mărturie
despre celelalte evenimente, mai ales mărturie despre Învierea
Domnului Hristos dăm toţi cei care credem în Înviere, tot
aşa şi mărturie despre Înălţarea Domnului Hristos dăm
toţi cei care credem în Înălţare.
Temei pentru credinţa în Înălţarea Domnului nostru Iisus
Hristos găsim în Sf. Evanghelie de la Marcu, în versetul 19
din capitolul 16, unde se spune că Iisus S-a Înălţat la cer
şi a şezut de-a dreapta Tatălui. Această afirmaţie din
Evanghelie este de fapt credinţa pe care au avut-o cei care au
ştiut despre Înălţarea Domnului Hristos, şi înainte de a fi
Evanghelia a fost credinţa în acest eveniment, şi înainte de
a fi scrisă Evanghelia de la Luca, care fără îndoială că la
început a fost o scriere la care au ajuns puţini. În orice caz
Sf. Evanghelist Luca nu a avut în vedere Evanghelia pe care a
scris-o ca o carte de circulaţie, ci a avut-o în vedere ca o
carte adresată unei anumite persoane pe care a informat-o despre
cele petrecute în legătură cu Domnul Hristos, şi cuprinde în
Evanghelia sa, în câteva versete, foarte pe scurt, şi cele în
legătură cu Înălţarea Domnului Hristos. În Sf. Evanghelie
de la Marcu este un singur verset, în Sf. Evanghelie de la Luca
sunt câteva versete din cap. 24. Sf. Evanghelist Luca doar
relatează Înălţarea, nu face nici o apreciere asupra
Înălţării, nu face aprecieri de teologie, adânciri, ci doar
prezintă evenimentul şi reia cele în legătură cu
Înălţarea Domnului Hristos şi în Faptele Apostolilor, la
începutul cărţii în cap. 1, unde sunt câteva versete
lămuritoare în legătură cu Înălţarea Domnului Hristos.
Însă cele scrise de sf. evanghelişti au ajuns la cunoştinţa
oamenilor după ce s-au răspândit cărţile respective,
Evangheliile. Ori înainte de aceasta, Biserica a învăţat. Sf.
Apostol Pavel în Epistola I către Timotei are cuvântul că e
mare taina creştinătăţii, Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a
îndreptat în Duhul, S-a vestit de îngeri, S-a propovăduit
între neamuri, S-a crezut în lume şi S-a înălţat întru
slavă (I Timotei 3, 16). Deci şi Înălţarea este cuprinsă
în aceste cuvinte ale Sf. Apostol Pavel. Bineînţeles că şi
Epistola I către Timotei a fost o carte ocazională şi o carte
care nu a avut circulaţie foarte repede şi o circulaţie foarte
mare.
Faptul încredinţării despre Înălţarea Domnului nostru
Iisus Hristos se datoreşte propovăduirii creştine din
conştiinţa Bisericii, din propovăduirea însăşi, din
propovăduirea nescrisă. Până la urmă s-a ajuns să avem şi
nişte documente scrise şi e bine şi ne bucurăm de ele, dar,
cum am spus şi altă dată, Biserica ar fi existat şi fără
Evanghelie, prin propovăduirea vie.
Sf. Evanghelist Luca în relatarea sa despre Înălţarea
Domnului Hristos spune că Domnul Hristos i-a luat pe ucenicii
Săi, i-a dus spre Betania şi acolo Şi-a ridicat mâinile, i-a
binecuvântat şi pe când îi binecuvânta, S-a depărtat de ei
şi S-a înălţat la cer (Luca 24, 50-51). Atât spune despre
Înălţarea propriu-zisă. În legătură cu Înălţarea mai
afirmă Sf. Evanghelist Luca şi că ucenicii s-au închinat
Mântuitorului şi apoi s-au întors în Ierusalim cu bucurie
mare şi erau totdeauna în templu, lăudând şi binecuvântând
pe Dumnezeu (Luca 24, 52-53). Asta e tot ce scrie Sf. Evanghelist
Luca în Evanghelia de la Luca. Domnul Hristos S-a înălţat la
cer - e foarte important să reţinem lucrul acesta - binecuvântând.
Şi e important să ştim şi să reţinem că Sf. Evanghelist
Luca nu se mulţumeşte doar cu o apreciere fugitivă asupra
faptului că Domnul Hristos S-a înălţat binecuvântând, ci
adaugă îndată: "Şi pe când îi binecuvânta S-a
depărtat de ei şi S-a înălţat la cer". Am putea zice
că e un fel de atenţionare. Ar fi o informare şi o
atenţionare. Informarea că Domnul Hristos Şi-a ridicat
mâinile şi i-a binecuvântat pe cei care erau de faţă. Nu au
fost mulţi de faţă, au fost ucenicii Mântuitorului nostru
Iisus Hristos şi poate au mai fost şi alţii, nu ni se spune,
în orice caz Biserica învaţă că a fost de faţă şi Maica
Domnului. Şi după ce informează că Şi-a ridicat Domnul
Hristos mâinile şi a binecuvântat pe cei care erau de faţă,
mai zice o dată: "Şi pe când îi binecuvânta, -
atenţionând, fiţi atenţi, ultimul gest pe care l-a făcut
Fiul lui Dumnezeu întrupat aici pe pământ este acela că i-a
binecuvântat pe oameni - S-a despărţit de ei şi S-a
înălţat la cer".
Să ştiţi că mie îmi place foarte, foarte mult lucrul
acesta. Sunt trei lucruri la care am cea mai mare aderenţă din
Evanghelie, din Noul Testament. Şi anume: pescuirea minunată,
prezentată în Sf. Evanghelie de la Luca în cap. 5, spălarea
picioarelor, prezentată de Sf. Evanghelist Ioan în cap. 13 din
Evanghelia sa şi Înălţarea la cer a Domnului Hristos,
prezentată de Sf. Evanghelist Luca la sfârşitul Evangheliei
sale, în cap. 24. Acestea sunt trei evenimente faţă de care am
cea mai mare raportare din Noul Testament. Bineînţeles că nu
selectăm şi nu pe unele le luăm şi pe altele le lăsăm, dar
dacă e vorba să răspund la întrebarea care sunt evenimentele
din Noul Testament la care am eu cea mai mare aderenţă, sunt
acestea.
Fragment dintr-o conferinta a marelui duhovnic Teofil Paraian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu